vineri, 11 decembrie 2009

Adevarul despre Geoana




Am gasit un articol interesant; autorul afirma ca are toate documentele care sa confirme ceea ce spune. Aveti mai jos parte din el, restul pe pagina originala.
Acest articol este atât de socant, că multora nu le vine să creadă, că Mircea Geoană este un rechin atât de mare. Îi asigur însă pe cititori, că am toate documentele (cu număr de înregistrare, data, cine le-a semnat etc.) despre cele scrise în acest articol.

Tatăl beizadelei a fost General de Securitate sub Comunisti. Academia Catavencu a publicat fotografia Generalului Geoană “umăr la umăr” (ca să folosesc expresia din A.C.) cu Generalul trădător Pacepa. Generalul Geoană n-a fost însă un oarecare general de securitate. Se bucura de atâta încre-dere din partea membrilor CPEx, încât i se acordau misiunile cele mai delicate.

În 1996, la propunerea lui Năstase, Mircea Geoană a fost trimis ca ambasador la Washington, în locul lui Aurel-Dragos Munteanu. Din curiozitate, m-am dus la Washington să-l cunosc personal pe noul ambasador. Un tip fără sare si fără piper, ce nu stia să lege două cuvinte, gângăvit, bleg si lipsit total de cultură generală. Am vorbit englezeste cu el, să văd ce stie. M-a bufnit râsul. Vorbea o engleză de baltă ca tiganul din Cotroceni. Ambasada României are o vilă frumoasă si un apartament mare pentru resedinta ambasadorului. Beizadelei nu i-a plăcut apartamentul în care au stat toti ambasadorii din’naintea lui si a închiriat un amartament si mai mare în zona rezidentială de lux a Washingtonului, pentru care a plătit tot timpul o chirie de 150.000 $ pe lună!! Stiti ce’nseamnă asta? Cu 150 de mii de dolari îti poti cumpăra în orice Stat sau oras o casă pentru intreaga familie, cu 7-8 camere, bazin de înot, gradină în spatele casei si iarba specială si flori în fata casei, cum au toate casele familiare în America.

Escrocul de Geoană n-a dat banii din punga lui. Nu-l durea sufletul de cei multi nemâncati, desculti si dezbrăcati de acasă. Beizadeaua făcea parte din esalonul de vârf comunist. S-a născut la Spitalul Coltea, a copilărit în zona Primăverii cu alte beizadele de “înalti demnitari” comunisti. Si habar navea ce-i aia să te duci să împrumuti o oală de mălai dela vecini, sau să strângi de pe câmp, după ce tăranii îsi luau recolta, un pumn de cartofi rămasi pe brazdă. Dar să revenim la aventurile de pe timpul când era ambasador la Washington.

[...]

O alta situatie catastrofala pentru statul roman, in care s-a implicat fostul secretar de stat Ioan Mircea Costea, a fost asa-zisa recuperare a unui miliard de dolari, bani trecuti la datoria publica. Potrivit unui raport al Curtii de Conturi, redactat la acea vreme, imensa suma a provenit din angajarea unor plati din fondurile publice pentru importul de titei si dotarea cu echipamente si utilaje ale unor mari rafinarii. Mai multi reprezentanti ai Bancii Nationale, ai defunctului FPS si ai MFP s-au constituit intr-un “Comitet de Coordonare”, al carui presedinte era chiar Costea. Rambursarile au inceput timid, dar totul s-a incheiat foarte repede si intr-o nebuloasa totala. Interesele demnitarilor din acea vreme, legate de recorelarile datoriilor anumitor rafinarii, au primat in fata peticirii unui buget national faramitat.

Pomposul “Comitet de Coordonare” nu s-a dovedit a fi decat un bluf guvernamental. Faptele “patriotice” ale lui Costea au o istorie bogata. La sfarsitul mandatului, guvenul Isarescu a aprobat (HG 1043/2000) un contract de cesiune incheiat intre statul roman si SC Argirom International SA, firma baronului PSD, Iosif Armas. Obiectul contractului era vanzarea de catre Ministerul Finantelor firmei lui Armas a creantelor Romaniei rezultate din activitati de comert exterior in Angola, pana in 1989. Datoria tarii africane catre noi se ridica la aproximativ 18,7 milioane de dolari. Conform documentului, Argirom incasa intreaga datorie, iar statul se alegea cu praful de pe toba, adica doar cu 15% din suma. Cu alte cuvinte, bugetul nu s-ar fi rotunjit din toata aceasta afacere decat cu 2,8 milioane de dolari, din aproape 19 milioane. Dar despre acestea si multe alte fapte de vitejie ale cumnatilor Mircea Geoană si Ionut Costea, altădată.

Sursa originala aici.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu