Personalitate
Dominând cu autoritate viaţa politică a României timp de două decenii, Ion I. C. Brătianu a fost una din cele mai complexe şi controversate personalităţi ale istoriei naţionale. Mulţi au încercat să-şi explice cauzele dominaţiei politice a lui Ion I. C. Bratianu. Toţi, sau aproape toţi, cei care au comentat acest subiect sunt de acord că avea o vocaţie nativă de conducător. A moştenit un nume pe care a ştiut să-l onoreze şi să-l înalţe. Crescut pentru a face politică, de profesie inginer, Ion I. C. Brătianu aplica ingineria în politică.
Prin felul său de a fi, Ion I. C. Brătianu dădea impresia unui om leneş, extrem de comod. Stătea aproape tot timpul prăvălit într-un fotoliu sau întins pe o canapea. Se culca devreme, dormea după-amiaza, când era minstru nu trecea cu zilele pe la minister, preferând să-şi cheme colaboratorii la el acasă. Cel mai adesea era văzut cu o carte în mână, de regulă o carte de istorie.
Înzestrat cu calităţi native de om politic, Ion I. C. Brătianu cunoştea din vastele sale lecturi activitatea marilor personalităţi istorice, modalităţile de rezolvare a unor situaţii de criză, calea de ajungere la luarea celor mai judicioase hotărâri în momentele cruciale. I. G. Duca scria: El nu se hotăra niciodată repede. Elaborarea hotărârilor sale era întotdeauna înceată, uneori chiar greoaie, fiindcă, înzestrat în cel mai înalt grad cu simţul contingenţelor, din primul moment îi apăreau în minte toate repercusiunile probabile şi posibile ale unui act, aşa încât, înainte de a se hotărî să facă acel act, examina, reexamina, contraexamina toate urmările lui şi nu trecea de la intenţie la fapt decât după ce, cântărind toate argumentele, favorabile şi nefavorabile, foloasele îi apăreau mai puternice, mai determinante decât neajunsurile. Din profesiunea lui de inginer rămăsese cu obişnuinţa de a nu pune niciodată piciorul pe un teren, înainte de a-l fi sondat şi de a cunoaşte bine soliditatea lui. Dar, o dată gestaţiunea terminată, o dată hotărârea luată, nu am întâlnit în toată viaţa şi în toată cariera mea politică, om mai neclintit în ducerea până la capăt a hotărârilor sale [1]. [...]
În vălmăşagul luptelor politice, în care subiectivismul a fost atât de acaparator, Ion I.C. Brătianu a ştiut să se detaşeze, în momentele esenţiale, de concretul istoric şi să se adreseze istoriei. Primit cu ostilitate de majorităţile parlamentare în decembrie 1919, Ion I. C. Brătianu s-a detaşat de atmosfera concretă, precizând: Domnilor deputaţi, iau cuvântul, cu o adâncă emoţiune, pentru prima oară în Parlamentul României Mari, fiindcă pe deasupra fiinţei şi a chipurilor, şi a acelora de la guvern şi a acelora din această incintă, văd în faţa mea pe toţi cei care au crezut în înfăptuirea pe care noi trebuie să o întărim şi de care trebuie să se bucure şi şirurile generaţiilor ce vin.
Nu o dată s-a adresat adeversarilor politici, cerându-le să uite pentru câteva momente disputele de zi cu zi şi să se înalţe la dimensiunea responsabilităţii istorice, având în vedere numai interesele permanente ale neamului. În chestiunile mari - spunea el - în acelea de ordin moral care stăpânesc viitorul unei neam, de care sunt legate interesele lui supreme de onoare şi naţionalitate, nu pot fi preţuri de tocmeală, nu pot fi motive de oportunitate care să te hotărască a te compromite, coborându-te de pe tărâmul înalt şi sigur al principiilor. Oricare ar fi vicisitudinile zilelor şi anilor, oricare ar fi durata lor, vine ora răsplatei.
El aprecia că nu există pentru oamenii politici îndatorire mai mare decât apărarea intereselor permanente şi a demnităţii poporului român. De aceea, Ion I. C. Brătianu se adresa astfel parlamentarilor, în decembrie 1919: Sunteţi, domnilor, reprezentanţii unui popor care este mândru şi poate fi mândru de trecutul său, şi care trebuie să aibă mare încredere în viitorul său. Nu scădeţi rolul pe care el trebuie să-l aibă în lume; fiţi cât de modeşti pentru persoana dvs., nu fiţi modeşti pentru poporul pe care îl reprezentaţi.
Cariera politica
Devine membru al Partidului Naţional Liberal încă din 1895. În acelaşi an candidează la Colegiul I, fiind ales deputat de Gorj. Susţine acceptarea în partid (februarie 1889) a foştilor lideri ai Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România (C. Stere, V.G. Morţun, dr. I.G. Radovici, I. Nădejde) creat în anul 1893.
La Congresul P.N.L. din ianuarie 1909, I.I.C. (Ionel) Brătianu este ales preşedinte al partidului, funcţie politică pe care o va păstra până la sfârşitul vieţii sale.
La 2 octombrie 1913, Comitetul Executiv al P.N.L. acceptă propunerea înaintată de Brătianu privind reforma agrară (exproprierea parţială a marii proprietăţi) şi electorală (colegiu electoral unic). Aceste propuneri ale liderului liberal sunt susţinute şi de o importantă parte a oamenilor de stat ai vremii: Regele Carol I, conservatorii democraţi (care susţin însă nişte modificări - două colegii electorale şi expropiere prin cumpărare) şi chiar conservatorii "bătrâni" (expropiere in extremis şi în plan electoral acceptă doar o lărgire a bazei colegiilor existente).
"Excela în a câştiga fără să-şi facă duşmani. Viitorul apropiat mi-a descoperit în el cele mai înalte calităţi, care îl fac unul din marii oameni de stat ai generaţiei sale, mult mai mare decât cei "trei mari": Wilson, Lloyd George, Clemenceau. Nimic mai natural: la ţări mici, oameni mari."
Aceste cuvinte reprezintă un adevărat mesaj adresat de Ion I. C. Brătianu tuturor oamenilor politici români, din vremea sa şi din timpurile ce aveau să vină.
Mandate:
Ministru al Lucrărilor Publice:
* 31 martie 1897 - 30 martie 1899
* 14 februarie 1901 - 18 iulie 1902
Ministru al Afacerilor Străine
* ad-interim: 9 ianuarie - 18 iulie 1902
* 18 iulie 1902 - 12 decembrie 1904
* ad-interim: 27 decembrie 1908 - 4 martie 1909
* 27 decembrie 1908 - 4 martie 1909
* 8-11 decembrie 1916
* 11 decembrie 1916 - 26 ianuarie 1918
* 29 noiembrie 1918 - 12 septembrie 1919
* 22 ianuarie - 6 iulie 1927
Ministru de Interne:
* 12 martie 1907 - 27 decembrie 1908
* 27 decembrie 1908 - 4 martie 1909
* 4 martie - 5 decembrie 1909
* 6 februarie - 28 decembrie 1910
* ad-interim: 4 martie - 1 noiembrie 1910
* 30 octombrie 1923 - 27 martie 1926
Ministru de Război:
* 4 ianuarie 1914 - 15 august 1916
* 19 ianuarie - 25 martie 1922
Preşedinte al Consiliului de Miniştri:
* 27 decembrie 1908 - 4 martie 1909
* 4 martie 1909 - 28 decembrie 1910
* 4 ianuarie 1914 - 11 decembrie 1916
* 11 decembrie 1916 - 26 ianuarie 1918
* 29 noiembrie 1918 - 12 septembrie 1919
* 19 ianuarie 1922 - 27 martie 1926
* 22 iunie - 24 noiembrie 1927
deputat în 1895.
senator în 1911.
Lucrari publicate:
* Notre commerce de cereales, 1899
* Chestia tramvaielor comunale, 1911
* Manifest-program, 2 volume, 1911
* România şi Peninsula Balcanică, 1913
* Situaţia înternaţională a României. Expunere făcută la Adunarea Deputaţilor (16-17 decembrie 1919), 1919
* Din amintirile altora şi ale mele, 1922
* Activitatea corpurilor legiuitoare şi a Guvernului de la ianuarie 1922 până la 27 martie 1916, 1926
POST MORTEM
* Discursurile lui Ion I.C. Brătianu, 4 volume, 1933
* Cuvintele unui mare român 1914 - 1927 f.a.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu