duminică, 13 decembrie 2009

Ce se întâmplă dacă nu mai platesti ratele la bancă?


Dacă în contract nu s-au prevăzut garanţii imobiliare, băncile sunt obligate să înceapă cu urmărirea bunurilor mobile si numai dacă nu se acoperă creanţa după vânzarea acestora se poate trece la executarea bunurilor imobile.
Executarea poate începe numai după ce se va comunica debitorului o somaţie. Dacă în termen de o zi de la primirea somaţiei debitorul nu plăteste suma datorată, executorul va putea trece la sechestrarea bunurilor mobile urmăribile ale debitorului, chiar dacă acestea sunt deţinute de un terţ.
Executorul va identifica si va evalua cu acordul părţilor bunurile sechestrate, iar dacă acestea nu se înţeleg, va solicita efectuarea unei expertize. Bunurile vor fi evaluate la valoarea lor de circulaţie.
Bunurile sechestrate se pot lăsa, cu acordul băncii, în custodia debitorului, care le poate folosi cu condiţia să nu piardă din valoare prin întrebuinţare. Dacă există pericolul ca debitorul să înstrăineze, să substituie ori să deterioreze bunurile sechestrate, executorul le va sigila sau le va ridica de la debitor.
Sumele în lei sau în valută, titlurile de valoare, obiectele din metale preţioase, pietrele preţioase, obiectele de artă, colecţiile de valoare si altele asemenea se ridică si se depun, cel târziu a doua zi, la unităţi specializate.
Executorul poate valorifica bunurile sechestrate prin vânzare la licitaţie publică, vânzare directă si prin alte modalităţi admise de lege.
Bunuri imobile care pot fi urmArite
Creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmas nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi împărţeala acestora.
Creditorii personali pot urmări însă cota-parte determinată a debitorului lor din imobilul aflat în coproprietate, fără a mai fi necesar să ceară împărţeala.
Imobilele urmărite silit se valorifică prin vânzare la licitaţie publică, vânzare directă si prin alte modalităţi admise de lege.
În vederea identificării imobilului urmărit, executorul judecătoresc se va deplasa la locul unde este situat acesta si va încheia un proces-verbal de situaţie.
După întocmirea procesului-verbal de situaţie executorul va soma pe debitor că, dacă nu va plăti, se va trece la vânzarea imobilelor cuprinse în acest proces-verbal. Executorul va lua măsuri ca somaţia să fie înscrisă în cartea funciară.
Dacă în termen de 15 zile de la primirea somaţiei debitorul nu plăteste datoria, executorul judecătoresc va începe procedura de vânzare. Executorul va stabili de îndată preţul imobilului, iar în cazul în care consideră necesar va cere părerea unui expert. În practică, imobilele sunt evaluate sub valoarea lor reală.
În termen de 5 zile de la stabilirea preţului imobilului executorul va întocmi si va afisa publicaţia de vânzare a acestuia.
Vânzarea la licitaţie se face în mod public si se va ţine separat pentru fiecare imobil sau corp de proprietate.
Suma de bani realizată prin executarea silită se eliberează creditorului urmăritor până la acoperirea integrală a drepturilor sale, iar suma rămasă disponibilă se predă debitorului.

Se pot intalni urmatoarele situatii:
*Ce face banca dacă persoana urmărită pentru a fi executată silit nu are bunuri care să poată fi scoase la licitaţie?
În ipoteza în care debitorul nu are în proprietate bunuri (mobile sau imobile) se pot urmări atât salariile, cât si alte venituri periodice realizate din muncă, pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum si alte sume ce se plătesc periodic debitorului si sunt destinate asigurării mijloacelor de existenţă ale acestuia. Art. 409 C. proc. civ. face o referire generală la salariile angajaţilor-debitori, ceea ce presupune că nu se face nicio distincţie cu privire la clauzele contractului de muncă. Aceeasi referire generală este făcută de legiuitor si în privinţa pensiilor care nu sunt limitate la un anumit sistem de asigurări sociale. Tinând seama de caracterul general al reglementării (art. 409 C. proc. civ.) se pot urmări, practic, orice fel de venituri cu caracter periodic destinate asigurării mijloacelor de existenţă.
Veniturile pot fi urmărite de creditorii bancari în limita a 1/3 din venitul lunar net.
Dacă sunt mai multe urmăriri asupra aceluiasi venit, urmărirea nu poate depăsi 1/2 din venitul lunar net al debitorului, indiferent de natura creanţelor, cu excepţia cazului în care legea prevede altfel.
În cazul veniturilor din muncă sau orice alte sume ce se plătesc periodic debitorului si sunt destinate asigurării mijloacelor de existenţă a acestuia, legea instituie si o limită în raport cu salariul minim pe economie: dacă veniturile amintite sunt mai mici decât cuantumul salariului minim net pe economie, pot fi urmărite numai asupra părţii ce depăseste jumătate din acest cuantum.
Ajutoarele pentru incapacitate de muncă, compensaţia acordată salariaţilor în caz de desfacere a contractului individual de muncă, precum si sumele cuvenite somerilor nu pot fi urmărite de creditorii bancari (ele pot fi urmărite doar pentru sume datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere si despăgubiri pentru repararea daunelor cauzate prin moarte sau prin vătămări corporale).
Alocaţiile de stat si indemnizaţiile pentru copii, ajutoarele pentru îngrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, cele acordate în caz de deces, bursele de studii acordate de stat, diurnele, precum si orice alte indemnizaţii cu destinaţie specială, stabilite potrivit legii, nu pot fi urmărite pentru niciun fel de datorii.
În cazul în care debitorul nu mai are nici bunuri si nici alte venituri din categoria celor enunţate anterior, practic el nu mai poate fi executat în acel moment, însă creditorii iniţiază acte de executare silită periodic, de obicei de 6 luni, si monitorizează debitorul dacă obţine sau nu un venit care să poată fi supus executării silite. Dacă contractul încheiat prevede că alături de debitorul principal si-au mai asumat obligaţia de plată si alţi debitori (garanţi), se pot face aceleasi demersuri împotriva oricărora dintre acestia, cu respectarea acelorasi dispoziţii legale. Este de semnalat, în acest caz, si faptul că în anumite circumstanţe expres prevăzute de lege, se poate constata săvârsirea infracţiunii de înselăciune cu prilejul încheierii sau executării unui contract.

*Ce poate face banca în cazul în care,înainte de a înceta plata ratelor la bancă, debitorul a vândut un imobil sau o masină?
Dacă înainte să înceteze plăţile debitorul a vândut un imobil sau o masină, creditorul urmăritor, respectiv banca, poate ataca actele juridice încheiate de debitor în frauda dreptului său, pe calea acţiunii revocatorie, prin intermediul căreia se poate obţine, pe cale judecătorească, revocarea (desfiinţarea) actelor juridice prin care debitorul îsi măreste sau creează o stare de insolvabilitate, dacă actul atacat a creat creditorului un prejudiciu.

*Ce bunuri pot fi urmărite dacă unul dintre soţi are credit si nu plăteste? Dar dacă soţii au divorţat după ce au luat creditul si nu l-a mai plătit niciunul?
Dacă unul dintre soţi are credit si nu plăteste, acesta poate fi urmărit silit cu respectarea acelorasi prevederi legale privind salariile si veniturile obţinute în mod periodic.
El poate fi urmărit cu usurinţă asupra bunurilor sale proprii (bunuri dobândite înainte de căsătorie, prin mostenire, donaţie, cu titlu de premiu etc.), dar si asupra bunurilor comune ale soţilor. În acest ultim caz, dacă datoria urmărită nu reprezintă o datorie comună a soţilor (făcută în timpul căsătoriei, garantată si de celălalt soţ), creditorul urmăritor poate solicita instanţei de judecată să dispună partajul (împărţirea) bunurilor comune si apoi continuarea executării silite asupra bunurilor (sau parte din acestea) obţinute în acest mod.
Dacă soţii au luat împreună un credit, apoi au divorţat si nu l-a mai plătit niciunul, creditorul poate urmări silit pe oricare dintre ei, chiar si pentru întreaga datorie, iar fostul soţ care este nevoit să achite si datoria celuilalt soţ poate să se întoarcă cu acţiune împotriva celuilalt soţ pentru plata părţii din datorie care-i revine.

*Ce se poate face împotriva executării silite a creditului bancar? Există modalităţi de suspendare a executării silite?
Împotriva oricărei executări silite, inclusiv în cazul executării silite a creditului bancar, debitorul nemulţumit de modul de desfăsurare a procedurii de executare silită poate introduce contestaţie la executarea silită, la judecătoria din raza de competenţă a locului de executare. Contestaţia la executare poate fi introdusă de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, adică de debitor, dar si de terţii vătămaţi prin actele sau măsurile de executare silită. Aceste contestaţii pot avea ca obiect orice neregularităţi procedurale săvârsite cu prilejul activităţii de urmărire silită (necomunicarea actelor de procedură, invocarea unor motive de stingere a obligaţiei, alegerea formei de executare, prescripţia dreptului de a cere executarea silită, perimarea executării, modul de realizare a publicităţii pentru ţinerea licitaţiei, timpul în care se poate face urmărire, bunurile care pot fi supuse executării silite, subevaluarea bunurilor etc.). În cazul executării silite a unui contract de credit bancar, printre motivele contestaţiei la executare pot fi apărări de fond împotriva titlului executoriu - contractului de credit bancar, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Suspendarea executării silite poate fi dispusă de instanţa de judecată competentă numai dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, de obicei 10% din valoarea obiectului cererii. Pentru a formula contestaţie la executare silită trebuie plătită si o taxă de timbru care se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestaţii nu poate depăsi suma de 194 de lei, indiferent de valoarea contestată. Instanţa de judecată urmează să hotărască asupra cererii cu care a fost învestită.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu